Inteligența artificială și procesul penal: risc, șansă și strategie pentru avocați

Inteligența artificială și procesul penal: risc, șansă și strategie pentru avocați

În doar câțiva ani, inteligența artificială în dreptul procesual penal a trecut de la scenariu science‑fiction la un subiect concret pe agenda parchetelor, instanțelor și barourilor. În 2025, când discuțiile despre AI generativ, AI Act și digitalizarea justiției sunt la ordinea zilei, avocații români nu își mai pot permite luxul de a privi aceste tehnologii ca pe un fenomen îndepărtat.

Acest articol face parte din seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” și își propune să traducă, pe înțelesul practicianului, impactul AI asupra procesului penal: de la principii fundamentale (prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, ne bis in idem), până la riscuri concrete (discriminare algoritmică, atingerea vieții private) și oportunități reale pentru cabinetele de avocatură.

Nu este doar o analiză teoretică. Vei găsi exemple practice, scenarii realiste pentru România și idei clare despre cum îți poți adapta practica penală la era LegalTech, fără să sacrifici etica și drepturile omului.

---

1. De ce contează AI în dreptul procesual penal pentru avocați

De la digitalizare la „justiție algoritmică”

Justiția română a făcut deja pași importanți către digitalizare: dosare electronice, ședințe prin videoconferință, semnătură electronică, comunicări online. Următorul pas firesc este integrarea sistemelor de inteligență artificială în activități precum:

• analiză de jurisprudență și doctrină;
• filtrarea și corelarea probelor;
• evaluarea riscului de recidivă;
• managementul dosarelor complexe.

Aceste instrumente sunt promovate sub promisiunea de celeritate, reducere de costuri și eficientizare a procesului penal. Însă, pentru avocatul de penal, întrebarea esențială nu este „cât de repede?”, ci „cât de corect și cât de sigur pentru drepturile clientului meu?”.

Două lumi care se ciocnesc: principii vs. algoritmi

Dreptul procesual penal se sprijină pe principii fundamentale – legalitate, prezumția de nevinovăție, dreptul la apărare, ne bis in idem, egalitate de tratament, proces echitabil. AI, în schimb, funcționează pe bază de date, modele statistice și algoritmi opaci.

Pentru un avocat, provocarea este dublă:

1. Să înțeleagă suficient tehnologia pentru a o folosi ca instrument de apărare.
2. Să recunoască și să demonteze, atunci când este cazul, abuzurile sau erorile algoritmice comise de organele judiciare.

---

2. AI vs. principiile cheie din procedura penală

2.1. Legalitatea și separația funcțiilor judiciare

Procesul penal „se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege”. Or, legea română este construită pe ideea că decizia aparține omului-jude­cător, omului-procuror, nu unui software.

În scenariile în care:

• procurorul se bazează pe un sistem AI pentru a evalua probele;
• judecătorul se sprijină pe un algoritm de scor de risc;

apare întrebarea: cine răspunde juridic pentru rezultat – magistratul sau algoritmul? Din punct de vedere al separației funcțiilor judiciare, orice interferență a AI trebuie văzută ca instrument consultativ, nu ca „organ judiciar paralel”.

Recomandare practică pentru avocați: solicitați în scris clarificări în dosar atunci când o decizie a organelor de urmărire penală pare să se bazeze pe o evaluare automată (software de risc, sistem de recunoaștere facială, analiză masivă de date). Documentați întrebarea: „Care este rolul acestui sistem în formarea convingerii organului judiciar?”.

2.2. Prezumția de nevinovăție și „etichetele” algoritmice

Un principiu cardinal: până la o hotărâre definitivă, persoana este nevinovată. În practică, însă, sisteme AI de tip „scor de risc” (asemănătoare cu COMPAS din SUA) pot plasa inculpați în categorii precum „risc ridicat de recidivă”, influențând:

• propunerea sau menținerea arestării preventive;
• individualizarea pedepsei;
• măsurile de supraveghere.

Pericolul este ca, în locul unei prezumții de nevinovăție, să se instaureze o „prezumție algoritmică de pericol social”, greu de combătut de către inculpat, mai ales dacă „cutia neagră” a algoritmului nu este transparentă.

Cum poate reacționa avocatul:

• să conteste în concret metodologia: pe ce date a fost antrenat sistemul, ce variabile folosește, ce marjă de eroare are;
• să invoce atingerea dreptului la un proces echitabil dacă decizia se bazează decisiv pe o evaluare opacă;
• să susțină în fața instanței că utilizarea masivă a scorurilor de risc afectează chiar esența prezumției de nevinovăție.

2.3. Aflarea adevărului: șansă sau capcană?

Pe de o parte, AI poate fi un aliat al adevărului:

• poate identifica rapid contradicții în declarații;
• poate corela volume imense de date (loguri IT, comunicații, tranzacții);
• poate detecta tipare relevante în cauze complexe (criminalitate informatică, evaziune, fraude).

Pe de altă parte, există riscul ca factorul uman să se „ascundă” în spatele algoritmului, preluând soluții fără verificare critică. Dacă un sistem omite probe favorabile, cine răspunde? Programatorul? Furnizorul? Instituția? În prezent, dreptul procesual penal român nu oferă un răspuns clar.

Pentru apărare, o strategie inteligentă este să tratați AI ca pe orice alt mijloc tehnic de probă: să îi verificați fiabilitatea, contextul utilizării, posibilele erori și să solicitați expertize independente atunci când este necesar.

2.4. Ne bis in idem, individualizarea pedepsei și judecătorul algoritmic

Principiul ne bis in idem presupune că o persoană nu poate fi judecată sau sancționată de două ori pentru aceeași faptă. Într-un viitor în care bazele de date penale sunt interconectate și analizate de AI, există riscul unor „confuzii de identitate” sau de încadrare bazate pe similarități statistice, nu pe identitate juridică.

Mai mult, în faza de individualizare a pedepsei:

• algoritmii de risc pot influența major sancțiunea;
• pattern-urile statistice pot împinge judecătorii spre pedepse „aliniate la model”, nu neapărat adaptate persoanei.

Sistemul COMPAS utilizat în SUA (și contestat în cauza Loomis) este un exemplu elocvent de posibilă discriminare algoritmică în funcție de rasă, sex, mediu social. Chiar dacă în România nu există încă un echivalent oficial, discuția este esențială înainte de adoptarea unor astfel de instrumente în justiție.

---

3. Drepturile omului în era AI: ce pierde și ce câștigă inculpatul

3.1. Dreptul la apărare și rolul avocatului în epoca LegalTech

Dreptul la apărare înseamnă, printre altele:

• timp și mijloace suficiente pentru pregătirea apărării;
• acces la dosar și la probe;
• asistență de către un avocat;
• posibilitatea de a contesta probele și modul lor de obținere.

AI nu înlocuiește acest drept, dar îl poate afecta indirect dacă:

• sistemele de analiză automată a probelor nu sunt puse și la dispoziția apărării;
• algoritmii utilizați de acuzare nu sunt transparenți și auditați;
• apărarea nu are competențe tehnice minime pentru a-i contesta.

Pentru cabinetele de avocatură din România, aici apare o oportunitate clară:

• folosirea AI pentru cercetare juridică rapidă (jurisprudență CEDO, ICCJ, curți de apel);
• instrumente de analiză inteligentă a dosarului penal (cronologii automate, maparea probelor, identificarea lacunelor);
• generarea de drafturi de cereri și concluzii care să fie apoi rafinate de avocat.

Diferența nu va fi între avocați „pentru” și „împotriva” AI, ci între cei care folosesc AI în interesul clientului și cei care o lasă să fie folosită doar de acuzare.

3.2. Viața privată, datele personale și supravegherea

Sistemele de AI se „hrănesc” cu date: istorice de navigare, localizare, recunoaștere facială, metadate de comunicații, tranzacții financiare. În procesul penal, acestea pot fi folosite pentru:

• identificarea rapidă a suspecților;
• reconstituirea traseelor;
• corelarea profilurilor de risc.

Riscurile evidente pentru justițiabili:

• extinderea supravegherii dincolo de ceea ce este strict necesar într-o societate democratică;
• stocarea masivă a datelor în sisteme vulnerabile;
• folosirea ulterioară a datelor pentru alte scopuri decât cele penale.

Întrebarea critică pentru avocat: „Cât de necesară și proporțională este prelucrarea acestor date în cauza concretă?” și „Există garanții reale de confidențialitate?”.

3.3. Nediscriminarea și bias-ul algoritmic

Chiar dacă algoritmii sunt prezentați ca „obiectivi”, în realitate ei preiau prejudecățile din datele cu care au fost antrenați:

• zone sărace = „probabilitate mai mare de infracțiune”;
• anumite profesii = „probabilitate mai mare de fraudă”;
• anumite tipare sociale = „risc ridicat de recidivă”.

Pentru avocații de penal, acest lucru deschide o nouă linie de apărare: discriminarea algoritmică. În timp, nu este exclus ca în România să vedem invocări ale acestui argument, alături de încălcarea prezumției de nevinovăție și a dreptului la un proces echitabil.

---

4. Cum se poate pregăti avocatul român de penal pentru era AI

4.1. Dincolo de frică: alfabetizare tehnologică minimă

Nu este nevoie ca avocatul să devină programator, dar este esențial să înțeleagă:

• diferența dintre AI simbolică, machine learning și deep learning;
• ce înseamnă un algoritm „opac” vs. „explicabil”;
• ce este un set de date de antrenament și cum poate induce bias.

Aceste noțiuni devin la fel de importante ca înțelegerea unei expertize medico-legale sau financiar-contabile. Ele pot face diferența între o contestație solidă și o critică vagă, respinsă de instanță.

4.2. Integrarea LegalTech în practica zilnică

Cabinetele de avocatură care activează în penal pot folosi AI în mod etic și eficient pentru:

• screening inițial al dosarelor: extragerea automată a faptelor, persoanelor, datelor relevante;
• cercetare juridică accelerată: găsirea rapidă a soluțiilor similare și a argumentelor doctrinare;
• analiză probatorie: gruparea probelor pe teme, identificarea elementelor lipsă, simularea unor strategii de apărare;
• managementul cunoștințelor: organizarea internă a practicii, modele de acte, argumente recurente.

Condiția esențială:

• respectarea confidențialității datelor clienților;
• auditarea furnizorilor de soluții LegalTech;
• clarificarea, în raportul cu clientul, că decizia finală aparține avocatului, nu algoritmului.

4.3. Poziționare strategică: avocatul ca gardian al drepturilor în fața AI

Pe termen mediu, avocații vor fi chemați să joace un rol nou:

• să participe la consultări publice privind reglementarea AI în justiție;
• să formuleze poziții instituționale prin barouri și uniuni profesionale;
• să dezvolte expertiză de nișă în litigii ce implică AI, atât în materie penală, cât și civilă.

În seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați”, acest articol se așază exact în această logică: nu ca un semnal de alarmă panicat, ci ca invitație la pregătire strategică.

---

5. Concluzii: între două lumi – cum nu rămâi prins la mijloc

Inteligența artificială nu va înlocui mâine judecătorul sau avocatul în procesul penal, dar deja reconfigurează terenul de joc: modul în care se strâng probele, felul în care sunt evaluate riscurile, ritmul în care se soluționează cauzele.

Pentru avocatul român de penal, miza este clară:

• să înțeleagă efectele inteligenței artificiale în dreptul procesual penal;
• să folosească AI ca aliat în pregătirea apărării, nu ca înlocuitor al propriului discernământ;
• să rămână, în fața clientului și a instanței, garantul echității, al drepturilor omului și al luptei pentru adevăr.

În următoarele materiale din seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” vom coborî și mai mult în practică: tipuri de instrumente AI deja accesibile pe piața românească, modele de implementare în cabinete și bune practici de conformare etică.

Până atunci, întrebarea utilă pe care ți‑o poți pune este: „Dacă mâine într-un dosar penal acuzarea folosește un instrument AI, sunt pregătit să înțeleg, să folosesc sau să contest corect acel instrument?”