NeuroDrept și AI: cum se schimbă raționamentul juridic

Introducere: când mintea devine „probă” în dosar

În 2025, odată cu explozia instrumentelor de inteligență artificială în avocatură, o altă revoluție discretă începe să își facă loc în sălile de judecată din România: NeuroDreptul. Dacă până acum discutam mai ales despre analiză automată de contracte, research juridic asistat de AI sau predicția rezultatelor proceselor, astăzi apare o nouă dimensiune: folosirea neuroștiințelor pentru a explica și evalua comportamentul juridic – al inculpatului, al părților, dar și al procurorului și judecătorului.

În centrul acestei schimbări se află neuroargumentele și neuroprobele: argumente și dovezi care se sprijină explicit pe cunoașterea științifică a creierului și a proceselor cognitive. Pentru avocații din România, mai ales cei interesați de LegalTech, înțelegerea acestor concepte nu mai este un moft academic, ci un avantaj competitiv real.

În acest articol din seria „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” vom explora:

• ce sunt, concret, neuroargumentele și de ce contează pentru practica avocațială;
• cum au fost ele deja folosite în jurisprudența românească (inclusiv la Înalta Curte);
• cum pot fi combinate AI legal și NeuroDrept pentru strategii juridice mai puternice;
• pași practici pentru avocați care vor să integreze această abordare în activitatea lor.

---

1. Ce este un neuroargument și de ce ar trebui să îți pese ca avocat

De la „ce s-a întâmplat?” la „de ce s-a întâmplat?”

Tradițional, raționamentul juridic se concentrează pe fapte și norme: ce s-a întâmplat, cine, unde, când, ce articol se aplică. NeuroDreptul adaugă o întrebare esențială: „De ce s-a întâmplat?” – ce s-a întâmplat în mintea persoanei în momentul faptei sau al deciziei.

Neuroargumentul este un argument juridic care se sprijină explicit pe:

• date și teorii despre funcționarea creierului;
• mecanisme cognitive (atenție, memorie, control executiv);
• biasuri cognitive (cum sunt efectul halo sau biasul de confirmare);
• dovezi neuroștiințifice (neuroimagistică, EEG etc.).

Nu vorbim despre simple „argumente medicale”, ci despre instrumente de raționament care traduc cunoașterea neuroștiințifică în limbaj juridic, pentru a clarifica:

• intenția și vinovăția;
• discernământul și capacitatea de autocontrol;
• gradul de periculozitate sau de recidivă;
• fiabilitatea percepțiilor și deciziilor actorilor din proces.

Tipuri de neuroargumente relevante în practică

Pentru un avocat, este util să distingă câteva categorii de neuroargumente:

1. Neuroargumente descriptive – explică în termeni simpli cum funcționează creierul.

   • Exemplu: rolul cortexului prefrontal în inhibarea impulsurilor.

2. Neuroargumente explicative – stabilesc legături cauzale între o disfuncție cerebrală și un anumit comportament.

   • Exemplu: o leziune orbitofrontală corelată cu diminuarea controlului asupra reacțiilor agresive.

3. Neuroprobe (neuroargumente probatorii) – folosesc dovezi concrete: fMRI, RMN, EEG, rapoarte de neuropsihologie.

4. Neuroargumente predictive – invocă modele neurocognitive pentru a aprecia riscul de recidivă sau comportament violent.

5. Neuroargumente normative – susțin modificări de politică penală, criterii de imputabilitate sau reguli privind capacitatea juridică.

Pentru un cabinet de avocatură orientat spre LegalTech, aceste categorii nu sunt doar teorie. Ele pot fi integrate în:

• strategia de apărare în dosare penale;
• argumente privind consimțământul informat în contracte complexe;
• susținerea sau combaterea unor expertize medico-legale.

---

2. Prima speță: când Înalta Curte „cită” biasurile cognitive

Un moment de cotitură pentru NeuroDrept în România este o hotărâre din 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o cauză privind acuzații de delapidare formulate împotriva unor reprezentanți ai unei companii private.

Ce a făcut procurorul – și ce a văzut instanța

Procurorul a calificat o serie de cheltuieli (zboruri private, autoturisme, protocol) drept acte de delapidare. Înalta Curte a respins această viziune, reținând că, în context, cheltuielile țineau de strategia de imagine a firmei.

Elementul inovator nu este soluția în sine, ci modul de motivare: instanța analizează explicit raționamentul procurorului prin prisma psihologiei cognitive, invocând două concepte-cheie:

• Efectul halo – tendința de a generaliza o impresie (pozitivă sau negativă) asupra unei persoane sau entități către toate trăsăturile sale;
• Biasul de confirmare – tendința minții de a căuta și interpreta doar informațiile care confirmă convingerile deja formate, ignorând datele contrare.

Instanța arată că acuzarea a funcționat mai ales pe „gândire rapidă, intuitivă și emoțională”, nu pe un proces analitic și echilibrat. Cu alte cuvinte, a existat un derapaj cognitiv în construcția juridică a acuzației.

De ce contează acest precedent pentru avocați

Această speță marchează intrarea explicită a neuroargumentelor explicativ–corective în jurisprudență:

• obiectul analizei nu mai este doar comportamentul inculpatului, ci și procesul mental al acuzatorului;
• judecătorul devine și evaluator al calității raționamentului celorlalți actori;
• se recunoaște că și sistemul de justiție este vulnerabil la biasuri cognitive.

Pentru un avocat, aceasta înseamnă că:

• poate construi apărări care atacă nu doar temeiul de drept, ci și calitatea cognitivă a raționamentului acuzării;
• poate folosi AI de analiză a probelor pentru a evidenția selecția tendențioasă a faptelor, tipică biasului de confirmare;
• poate introduce, în mod structurat, neuroargumente în concluzii și note scrise, explicând instanței riscurile gândirii intuitive în context probator.

Este un pas către o justiție cognitiv-informată, în care echitatea nu înseamnă doar aplicarea corectă a legii, ci și conștientizarea limitelor minții umane care interpretează acea lege.

---

3. A doua speță: „fereastra cognitivă” în accidentele rutiere

A doua speță, una ipotetică, privește un accident de circulație pe autostradă: un șofer conduce de mult timp, pe un traseu monoton, și își dă brusc seama că a ratat ieșirea. Reacționează reflex – încetinește, caută o soluție improvizată – iar în acel interval este acroșat din spate, rezultând decesul unui pasager.

La prima vedere, avem un caz clasic de ucidere din culpă. Dar o analiză neurocognitivă schimbă radical nuanțele.

De la pilot automat la control conștient

Conducerea pe distanțe lungi este, în mare măsură, un comportament automatizat. Creierul funcționează în „mod implicit”, folosind patternuri motorii bine învățate, cu un consum redus de resurse conștiente.

Când apare un stimul neașteptat (realizarea că s-a ratat ieșirea), intră în joc o rețea de comutare a atenției. Neuroștiințele descriu o „fereastră cognitivă” de tranziție:

• câteva sute de milisecunde până la câteva secunde;
• mintea este surprinsă, în ambiguitate;
• controlul executiv nu este încă pe deplin preluat;
• reacțiile sunt parțial reflexe, parțial conștiente.

În acea fereastră, decizia rațională nu este complet formată, iar libertatea de a „alege altfel” este serios diminuată.

Impact juridic: de la culpă gravă la culpă atenuată

Culpabilitatea penală presupune, în principiu, că persoana:

• și-a reprezentat consecințele posibile ale conduitei;
• a avut libertatea internă reală de a acționa altfel.

În interiorul acestei ferestre cognitive, comportamentul șoferului nu mai este 100% produsul unei decizii deliberate, ci rezultatul unui amestec de automatism și control parțial conștient.

Pentru avocat, acest lucru susține un neuroargument explicativ–atenuativ:

• nu neagă existența culpei;
• dar arată științific că nivelul efectiv de control cognitiv era diminuat;
• justifică încadrarea în zona culpei ușoare, cu consecințe directe asupra pedepsei și măsurilor complementare.

Apare astfel ideea unei „penologii a gradului de conștiență”, în care intensitatea sancțiunii este calibrată nu doar după rezultat, ci și după nivelul de control mental real la momentul faptei.

---

4. Cum se întâlnesc AI legal și NeuroDrept în practica avocațială

Pentru cabinetele de avocatură din România care investesc deja în LegalTech, NeuroDreptul nu este o direcție separată, ci un nivel suplimentar de sofisticare.

Exemple concrete de integrare

1. Analiza automată a dosarului prin prisma biasurilor
   Un sistem de AI pentru research juridic sau managementul dosarelor poate fi configurat să:

   • identifice inconsecvențe în modul în care procurorul selectează probele;
   • marcheze zone unde pare să existe bias de confirmare (de ex., ignorarea unor declarații favorabile);
   • sugereze avocaților posibile neuroargumente critice privind construcția acuzării.

2. Asistență AI în redactarea neuroargumentelor
   Un model AI specializat pe drept și neuroștiințe poate ajuta la:

   • formularea clară, în limbaj juridic, a unor concepte neurocognitive complexe;
   • generarea de structuri argumentative (descriptiv–explicativ–concluziv) pentru concluzii scrise;
   • adaptarea nivelului de tehnicitate la tipul de instanță și de cauză.

3. Predicția rezultatelor în cauze cu componentă neuro
   În timp, pe măsură ce se acumulează jurisprudență, AI de predicție a rezultatelor poate integra variabile precum:

   • existența unor neuroprobe;
   • tipul de neuroargument folosit (atenuativ, exonerator, critic);
   • sensibilitatea anumitor complete la astfel de argumente.

   Astfel, avocatul poate estima mai realist șansele unei anumite strategii și poate decide dacă merită investiția în expertize neuro.

4. Educație internă asistată de AI pentru avocați
   Cabinetele pot folosi asistenti AI interni pentru:

   • micro-cursuri despre biasuri cognitive în raționamentul juridic;
   • exemple de spețe unde neuroargumentele au fost determinante;
   • checklist-uri pentru dosare penale sau civile cu potențial neuro (de ex., accidente, violență, tulburări de control al impulsurilor).

---

5. Pași practici pentru avocații din România care vor să folosească NeuroDrept

1. Alfabetizare neuro-juridică de bază

Nu este nevoie să devii neurolog, dar este esențial să stăpânești:

• noțiuni de funcții executive, cortex prefrontal, automatism;
• concepte-cheie: discernământ, control executiv, bias cognitiv;
• diferența între explicație științifică și exonerare totală (să nu lași impresia că „creierul e de vină, nu persoana”).

2. Identificarea dosarelor „cu potențial neuro”

Câteva indicii că un dosar merită o analiză din perspectivă NeuroDrept:

• comportamente aparent „inexplicabile” sau disproporționate;
• accidente rutiere sau de muncă în condiții de stres, oboseală, monotonie;
• persoane cu antecedente medicale neurologice sau psihiatrice;
• situații în care acuzația pare construită pe percepții sau emoții puternice.

3. Colaborarea cu experți și folosirea AI ca „bridge”

Ideal este să lucrezi cu:

• medici neurologi și neuropsihologi;
• psihologi specializați în decizie și biasuri;
• specialiști în date, dacă vrei să folosești modele predictive.

AI poate funcționa ca punte între domenii:

• traduce limbajul tehnic în limbaj juridic;
• te ajută să formulezi întrebări relevante pentru expertize;
• te ajută să sintetizezi rapoartele în argumente lizibile pentru judecător.

4. Integrarea etică: nu tot ce este posibil este și legitim

Un risc real este „teatrul științific”: invocarea abuzivă a termenilor neuro pentru a impresiona instanța. Pentru a păstra credibilitatea:

• folosește neuroargumentele numai unde există bază factuală sau probatorie;
• evită concluziile mai tari decât permit datele;
• subliniază că scopul este o apreciere mai nuanțată a vinovăției, nu anularea răspunderii cu orice preț.

---

Concluzie: viitorul justiției este cognitiv și augmentat de AI

NeuroDreptul arată că, în secolul creierului, dreptul nu mai poate ignora cauzalitatea internă a comportamentului uman. Neuroargumentele și neuroprobele nu diluează ideea de răspundere, ci o așază pe un fundament mai solid: înțelegerea reală a modului în care mintea percepe, decide și acționează.

Pentru avocații din România, mai ales pentru cei care deja folosesc instrumente de inteligență artificială în cabinetele de avocatură, combinarea LegalTech cu NeuroDrept înseamnă:

• strategii de apărare mai sofisticate și mai bine ancorate științific;
• capacitatea de a critica nu doar probele, ci și raționamentul cognitiv al acuzării;
• argumente mai convingătoare privind individualizarea pedepsei și justiția restaurativă.

Următorul pas al seriei „AI în Sectorul Juridic din România: LegalTech pentru Avocați” va fi să exploreze cum pot fi antrenate și personalizate modelele AI pentru a recunoaște tipare neurocognitive în dosare și pentru a sugera din start potențiale neuroargumente.

Într-o justiție cu adevărat cognitiv-informată, întrebarea „Ce s-a întâmplat?” nu va mai fi suficientă. Instanțele – cu ajutorul avocaților și al AI – vor trebui să răspundă onest și la „De ce s-a întâmplat?” și „Cât control cognitiv real a existat în momentul faptei?”. Acolo se va juca, tot mai des, diferența dintre o soluție formal corectă și una cu adevărat echitabilă.